Duțu Maxim – Blog de Câine

eu bineînțeles!

Ultimele zile nu m-ați putut vedea prin București. după ce mi-am revenit din ultima febră musculară am trecut la treburi serioase și am traversat munții Făgărasi și am mărșăluit cât a fost ziua de lungă.

am dormit în rucsacul lui Tudor într-o noapte, iar în alta în sacul lui de dormit îngrămădit lângă el.

Mi-am folosit simțurile deosebite pe care le posed pentru a-i conduce pe colegii

mei noaptea prin pădure.

Nu mi-a prea plăcut ploaia torențială, nu au găsit la Decathlon pelerină de căței…

Am avut dificultăți să mă împrietenesc cu câinii aceia mari ce păzesc oile și am avut un mic conflict cu niște cai sălbatici care m-au alergat de mi-a ieșit limba afară.

După ce am traversat Făgărașii (oamenii au mers 55 de kilometri, eu mult mai mulți că alergam când înainte când înapoi) tot am mai avut chef de bicicletă și am alergat pe lângă ea 20 de kilometri.

a povestit despre experiența noastră și Tudor, pe blogul său, http://www.tudormaxim.ro/omul-si-muntele.html

Stăpânul meu cu siguranță nu e sănătos. Duminică mi-a promis o plimbare. mă gândeam că o fi de genul celeia din filmul de la televizor cu Germanos.

De asta nici nu am înțeles de ce aveam nevoie de chestiile acelea pe două roți după care ma face să alerg ca să ajungem la magazinul cu telefoane.

Si am mers, am tot mers și nu ne mai opream. Am ajuns la semnul acela cu București tăiat. Am mai făcut pauze din când în când cât să-mi trag sufletul. Ajunsesem să întreb ca măgărușul din Shrek, are we there yet,are we there yet?

Ei bine, treceau sateele, unul după altul, câini needucați mă atacau, dar noi tot nu ne opream. Am și azi o durere la lăbuțe, ceva de speriat. Ieri nici nu puteam să ies din casă, cu ce febră musculară făcusem.

Am ajuns undeva unde începea un nou județ, Dâmbovița parcă… Am aflat de la Cosmin, prieten vechi și coleg de birou, că am alergat 55 de kilometri, cam în 5 ore. Sincer, nu credeam că sunt atât de atletic deși mai primisem complimente.

Mulțumesc vărului Iulian că și-a făcut milă de noi și a venit să ne ia cu mașina.

Ar mai fi multe de povestit, dar abia mai am putere să tastez:)

Acum cateva luni, Tudor mi-a cumparat o minge de plastic pe care sa o rod si sa ma joc cu ea, atunci cand el nu are timp de lupte cu mine. Din pacare mingea a ajuns pe mana lui Dorin, care mereu ma speria cu fluierul cu care mingea venise in dotare (cand strangeau de mingea aia… fluiera tare rau). Saptamana trecuta am reusit sa rup fluierul ala afara, dar acum cand strangi de minge, in loc sa fluiere, iese tot aerul compresat pe gaurica aia ce a ramas.
Imi puteti spune cum sa fac o astup si gaurica aia ?

De cele mai multe ori, la sfarsit de program, cand lumea deja pleaca acasa (17:00+)… la birou raman mereu peste program Dorin, Tudor, Catalina si Cosmin. In intervalul orar 17:00 – 22:00 e mereu ceva mai liber la birou, asa ca putem sa dam o tura fara sa deranjam prea mult populatia activa
Sunt mai multe trasee care au prins contur in timp…iata cateva dintre ele:

1) din biroul lui Tudor – si pana in biroul de la contabilitate: aproximativ 10 metri. Traseul acesta e cel mai drept, dar si cu cele mai multe obstacole: display-uri LCD, bicicleta, coletele din hol pe care le lasa curierii, etc.
2) bin biroul lui Tudor – si pana in biroul de la vanzari: aproximativ 7-8 metri. Traseul desi e putin mai greu, in sensul ca poti accidenta usor pe cei care ies din bucatarie, e fara obstacole, iar viteza maxim pe aceasta ruta e de 20-35 km/h. De obicei, la vanzari, ne oprim in plantele de la perete, sau cel mai rau in biroul Catalinei.
3) din biroul lui Tudor – si pana in biroul de la logistica: aproximativ 12-15 metri. E cel mai lung si mai exotic traseu. Traversandu-l poti intalnit: plante, scaune, biciclete, colete, flipchart-uri, scule, display-uri LCD, etc.

Mai jos, o sa vedeti un maraton, pe traseul 1 ( Tudor – contabilitate).

Vara fiind, mai vine lumea la birou cu niste dracovenii de evantaie. Bineinteles ca eu de fiecare data ma sperii de felul in care se deschide un evantai (am aceeasi problema si cu umbrelele), iar Dorin profita de asta si ma bazaie….
Dar totul pana azi, cand am decis sa rezolv aceasta problema care ma apasa de cateva zile… pai ce coada mea ?!
Ia uite mai jos…

Si eu sufar de caldura la fel ca voi toti, dar spre norocul meu, la birou am aer conditionat
Din cand in cand, Dorin, Anda sau Mihai mai vin la birou cu inghetata sau dulciuri. De data asta aveau inghetata…supppeerrr buna. Am profitat de faptul ca Tudor nu era la birou, si am dat si eu cateva limbi la inghetata lui Dorin…

Tot pe drum inapoi de la pensiunea dor de bucovina, incercam din greu sa adorm putin, dar ma deranjau Dorin, Mihai si Tudor care vorbeau la telefon mai mereu, ascultau muzica electronica la maxim, faceau glume pe seama mea… si nu vroiau deloc sa vorbeasca in soapta.
Mai mult, eu fiind putin mai mic decat ei, reuseam sa ma intind perfect pe bancheta din spate de la Hyundai Sonata, si era chiar confortabil.
Ei fiind invidiosi… nu ma lasau deloc sa dorm.

Ma intorceam de la pensiunea dor de bucovina, si am decis sa vad daca mi se falfaie si urechile dar si falcile in timp ce scot capul pe geam din masina in miscare. Era cat pe ce sa reusesc, dar o sa va tin la curent

Ce parere aveti de semenii mei cum danseaza ? Va garantez ca eu dau putin mai bine din codita, dar din pacate nu a fost nimeni pe faza sa ma filmeze azi cand dansam pe un mix de DJ Paul Van Dyk…
Lasa ca o sa imi iau si eu telefon cu camera foto… si apoi sa vezi!

Pentru mine au fost mai mult de 5 grade pe scara Richter…sau cel putin asa am simtit eu…si mai stau si la parter.
La voi cum a fost ???

mmm... tort!

Tudor nu mă lasă să mănânc dulciuri aproape niciodată.

Așa că am profitat de faptul că a fost plecat la Geneva și i-am convins pe Dorin și pe Anda să mă ducă la aniversarea lui Mihai, unde l-am rugat să-mi dea și mie o feliuță de tort… pe sub mână.

Dar cică eram simpatic și m-au pozat. Acum Tudor o să mă vadă.

Dar ce contează? Tortul a fost foarte bun!

a fost bun!

Acum cateva luni am fost impreuna cu Dorin(unchiul), Anda(matusa) si Tudor la pensiunea “dor de Bucovina”. Dupa o zi intreaga de plimbari cu bicicleta, vizitat imprejurimi, am hotarat sa urcam putin pe dealul de deasupra pensiunii.
Acolo m-am tras cu schiurile pe o pajiste superba, remorcat fiind de stapanul Tudor si supravegheat grijului de mama mea Sanda.
De asemenea, mi-am depasit recordul de anul trecut de 100 metri gropi-dealuri-si-hârtoape.
Ce a iesit, puteti vedea mai sus!

Semnat,
Duțu!

Eram la birou. Paris, colegul nostru, mereu ma dadea afara din biroul de la vanzari pe motiv ca e alergic la parul meu… Totusi, in timpul sedintei, am reusit sa ma strecor si sa adorm sub unul din birouri.
Din pacate, 15 minute mai tarziu m-a vazut, si m-a convocat pe hol la duel…
Ce a urmat puteti vedea si voi…cand 2 se cearta… cameramanul sufera

O zi normala, la birou, dupa ce Tudor, Mihai si Dorin tocmai s-au intors de la evenimentul “Tineri Antreprenori” … se intampla sa raman singur in birou pentru cateva clipe cu Dorin si Irina Negut. Si atunci a inceput nebunia…